De vizitat ! ;)

miercuri, 19 iunie 2013

Interviu cu un Celebru Trader .... Alexander Elder

Interviu cu un trader celebru: "O parte din stirile financiare sunt doar divertisment si pot fi periculoase pentru investitori"

Recomanda
Interviu cu traderul Alexander Elder: "O parte din stirile financiare sunt doar divertisment si pot fi periculoase pentru investitori"
Alexander Elder, unul dintre cei mai cunoscuti traderi din SUA, vorbeste intr-un interviu acordat Wall-Street.ro despre influenta media asupra comportamentului investitorilor, dar si despre cei mai importanti pasi pe care incepatorii trebuie sa ii faca inainte de a realiza primele schimburi cu actiuni, valute sau alte instrumente financiare  
Alexander Elder s-a nascut in Leningrad, Uniunea Sovietica, insa a emigrat in SUA la varsta de 23 de ani. Traderul are studii in psihologie, o buna parte din succesul sau in pietele financiare datorandu-se si abordarii din aceasta perspectiva a investitiilor si tranzactiilor. Alexander Elder este autorul mai multor bestsellere de specialitate. Elder a sustinut la inceputul acestei saptamani un seminar online pentru clientii casei de brokeraj XTB Romania.
Wall-Street.ro: Va concentrati foarte mult pe psihologia tranzactionarii. Cat de mult va influenteaza stirile deciziile pe care le luati in piata?
Alexander Elder: Evident ca stirile sunt foarte importante. Cand de exemplu Rezerva Federala anunta o noua politica, sau cand anunta cifre noi sau decizii strategice, aceste lucruri misca piata. Ca trader, atat timp cat urmaresti un calendar macroeconomic, astfel de evenimente nu ar trebui sa iti scape.
Celelalte stiri sunt insa un pariu pierzator pentru traderi din punctul meu de vedere. Spun asta pentru ca niciodata nu vei fi primul care afla acea stire, in special daca esti un investitor obisnuit, de retail.
Cred ca pietele financiare reactioneaza si abia apoi apar stirile. O buna parte din informatii sunt stiute de piata inainte sa apara anunturile oficiale, iar cei care stiu aceste informatii tranzactioneaza pe seama lor inainte de aparitia stirilor.
WS: Care tip de stiri va influenteaza cel mai mult deciziile pe care le luati si cum faceti fata valului uneori foarte mare de stiri negative?
AE: In principiu vreau stiri care sa contina date exacte, numere si informatii clare; stirile in care cineva isi da cu parerea despre ceva pentru mine sunt doar divertisment, in niciun caz nu te poti baza pe ele pentru a lua decizii de investitie. De ce un trader ar lua sfaturi de investitii din presa? Pentru mine este unul dintre misterele vietii de ce un trader care face 250.000 de dolari pe an ar lua sfaturi de investitii de la analisti sau jurnalisti care fac cateva zeci de mii de dolari pe an.
Citesc stiri despre trenduri generale, cand de exemplu SUA devine cel mai mare producator de petrol din lume iar presa explica cum s-a intamplat asta, cum s-a ajuns aici - pentru mine astfel de informatii si stiri merita citite.
Investitorii trebuie sa se concentreze mai mult pe propriul sistem de tranzactionare decat pe invazia de stiri financiare din piata, care uneori sunt doar divertisment si pot sa reprezinte un pericol pentru acestia.

"Sfatul meu pentru traderi? Nu incercati sa faceti pe eroii in piata"

WS: Daca Rezerva Federala americana ar anunta maine ca opreste programul de stimulare a economiei, ce reactie ati avea in piata?
AE: Depinde foarte mult de contextul de la momentul respectiv. In general imi place sa intru la tranzactionare cand piata este linistita si sa ies cand piata devine extrem de volatila. Este ca si cand te-ai duce la plaja si ai vrea sa intri in apa cand sunt cele mai puternice valuri. Sfatul meu pentru traderi este ca atunci cand apar astfel de anunturi extrem de importante sa nu faca pe eroii si mai degraba sa astepte o zi sau doua pana lucrurile se aseaza.
WS: Care este cel mai improtant lucru pe care l-ati invatat de-a lungul carierei de trader? S-a schimbat ceva odata cu cea mai recenta criza financiara?
AE: Cel mai important lucru pe care l-am invatat este sa imi fac zilnic “temele”, propriile analize si apoi sa iau decizii proprii, sa nu ma bazez pe altcineva. In timpul acestei crize nu trebuia decat sa privesti ecranul si graficele, sa identifici trendul si sa tranzactionezi in functie de acesta.

WS: Ati scris carti despre investitorii care isi castiga banii doar din tranzactionare. Ce trebuie sa faci pentru a reusi sa traiesti doar din tranzactionare? Este nevoie doar de educatie financiara?
AE: Este mult mai mult decat atat. Educatia e doar o parte. Trebuie sa exersezi, sa dobandesti o anumita experienta, sa mentii o evidenta a tranzactiilor pe care le-ai facut (bune sau rele) si trebuie sa ai o anumita personalitate care sa se potriveasca investitiilor in pietele financiare. Trebuie sa fii disciplinat in primul rand, altfel sansele iti scad considerabil. Nu toata lumea poate sa fie un trader. Nu citesti cateva carti si brusc ai devenit un investitor de succes.

"Nu brokerul trebuie sa iti faca planul de investitii. Daca vrei ca el sa iti incaseze profitul, atunci da, lasa-l sa iti faca temele"

WS: Sa spunem ca ati consilia o persoana cu o educatie financiara decenta, dar care nu a facut niciodata o tranzactie; ce l-ati sfatui sa aleaga pentru inceput, piata forex sau o bursa de actiuni?
AE: In mod sigur un investitor incepator, cu zero experienta, ar trebui sa faca primele investitii pe bursa de actiuni pentru ca este o piata mai simpla decat cea Forex si pentru ca este mai usor sa iti ajustezi sumele investite pe bursa. Un investitor incepator ar trebui mereu sa tranzactioneze pe bani putini. Forex este mai profitabila, dar un incepator nu are ce cauta acolo pentru ca piata este mult prea rapida si se adreseaza traderilor care au o anumita experienta.
WS: Care este primul lucru pe care un investitor incepator ar trebui sa il faca inainte de a intra in piata?
AE: Ar trebui sa puna pe hartie un plan cu obiectivele pe care le are si ce vrea sa faca. Daca nu ai un plan vei pierde bani in piata.
WS: Ar trebui un investitor incepator sa isi bazeze acest plan si pe sfaturile unor brokeri sau traineri financiari?
AE: Daca are de gand sa isi cedeze profiturile in favoarea brokerilor si trainerilor financiari, atunci da, sa ii lase pe acestia sa ii faca planul si "temele". Daca vrea sa isi tina banii in propriul buzunar, atunci sa ia decizii individuale si sa isi faca propriul plan.
WS: Mereu vorbim despre randamente si toti investitorii vor cat mai mult. Care este un randament realist la care un investitor ar trebui sa se astepte intr-un an de zile?
AE: George Soros face 29% pe an in medie, asadar cine face atat se poate considera foarte multumit. Ce-i drept, pe conturi de mici dimensiuni este usor sa obtii randamente mai mari. Chiar si asa insa, un investitor incepator trebuie sa fie pregatit sa piarda bani in primul an. Daca decizi sa te faci dentist, nu vei face bani in primul an la medicina, initial vei investi niste bani pe care ii vei recupera in anii care urmeaza.


Citeste mai mult: http://www.wall-street.ro/articol/Piete-de-capital/150206/interviu-alexander-elder-trader.html#ixzz2Wf15suDo
Follow us: @WallStreetRo on Twitter | WallStreetRo on Facebook

marți, 18 iunie 2013

Info Grafii Cum a evoluat prețul aurului de la 1800 și până azi ??

INFOGRAFII Cum a evoluat preţul real al aurului de la 1800 şi până astăzi 

 Dela izbucnirea crizei, aurul a devenit un refugiu în faţa volatilităţii cursurilor de schimb Fie ca bază a unităţii monetare a unei ţări, luat în comparaţie cu valoarea altor active sau folosit în fixarea cursurilor de schimb, preţul aurului a fost dintotdeauna atent urmărit. 
De la izbucnirea crizei, el a devenit unul dintre cei mai relevanţi indicatori pentru încrederea investitorilor, pentru care a devenit una adevărat refugiu în faţa volatilităţii preţurilor şi a cursurilor valutare.
  Criza loveşte pentru prima dată aurul La sfârşitul anului 2010, Robert Zoellick, preşedintele de atunci al Băncii Mondiale, propunea reintroducerea etalonului aur, un sistem monetar în care unitatea economică standard de cont este o masă fixă de aur.  Se propunea astfel revenirea la sistemul în care preţul metalului preţios să fie referinţa în stabilirea cursurilor de schimb - valoarea unei monede să fie echivalată cu o cantitate fixă de aur, nivel stabilit prin lege.   
 Ideea lui Zoellick venea în plin război valutar, în care China era vârful de lance, menţinând un curs extrem de scăzut al yuanului pentru a oferi un avantaj exportatorilor autohtoni. Reîntoarcerea la etalonul aur ar ajuta la stabilizarea inflaţiei, a deflaţiei şi a viitoarelor cursuri valutare, argumenta atunci economistul.  Preţul de piaţă al unciei de aur 1800-1960 | Infographics   Ideea nu este nouă. Acest sistem a mai funcţionat la nivel internaţional între anii 1944 - 1971 (programul „Bretton Woods”). Mecanismul a fost administrat de Fondul Monetar Internaţional şi presupunea cursuri valutare fixe, dar ajustabile în funcţie de valoarea aurului.   „Acest sistem probabil că va necesita implicarea dolarului, a euro, a yenului (moneda naţională a Japoniei - n.r.), a lirei sterline şi a unui yuan (moneda naţională a Chinei - n.r.) care se îndreaptă către internaţionalizare”, scrie Zoellick.  
  Direct sau indirect, cursul dolarului a fost legat de cotaţiile aurului începând cu 1814. În 1792, US Mint, monetăria americană, a creat dolarul american, cu o valoare stabilită în raport cu aurul şi argintul. Apoi, din 1812 şi până în 1814, US Mint a tipărit bani de hârtie, dar nu aveau la bază metale preţioase. De atunci, moneda a fost legată de cotaţiile aurului, o altă perioadă de excepţie fiind doar 1862-1878.      Preţul de piaţă al unciei de aur 1960-2010 | Infographics   Propunerea a creat două blocuri oponente în rândul economiştilor şi a factorilor de decizie din întreaga lume. Nimeni nu era de acord cu practicile Chinei, dar imediat alte state au început s-o copieze. Brazilia şi Thailanda, câţiva aspiranţi pe piaţa exporturilor, au început imediat să controleze cursurile de schimb ale monedelor naţionale cu acelaşi scop.    În acelaşi timp, programul de relaxare cantitativă demarat de Rezerva Federală, banca centrală a SUA, începuse deja să-şi lase amprenta asupra cursurilor valutare. Strategia, aplicată fără întrerupere de la sfârşitul anului 2008 şi până în prezent, presupune tipărirea de bani şi injectarea lor în economie prin cumpărarea de către obligaţiuni de stat sau titluri de trezorerie. Criticii acestui program, care până acum a dus la tipărirea a peste 4.000 de miliarde de dolari, vorbeau de bani sau dolari „ieftini”.   De aceea, etalonul aur era considerat de unii soluţia potrivită. „Sistemul ar trebui să ia în considerare desemnarea aurului ca punct de referinţă internaţional pentru aşteptările pieţei faţă de inflaţie, deflaţie şi viitoarele valori valutare”, arăta Zoellick. 
  Nouriel Roubini a fost unul dintre primii care l-au contrazis. „Una dintre cauzele Marii Depresii a fost existenţa etalonului aur. Acesta a limitat capacitatea băncilor centrale de a fi creditori de ultimă instanţă pentru băncile comerciale. Astfel, banii au devenit mai scumpi, băncile au dat faliment şi s-a intrat în Marea criză economică din SUA”, argumenta economistul care a prezis actuala criză economică.    În acea perioadă - sfârşitul anului 2010 - aurul devenea cel mai bun prieten al investitorilor. Incertitudinea din pieţe, pagubele produse de căderea burselor din urmă cu doi ani şi temerile faţă de prăbuşirea sistemelor bancare au transformat metalul preţios într-un refugiu.    Preţul unciei de aur din 2000 şi până în prezent | Infographics   
În timp ce obligaţiunile suverane cu rating „AAA“ – cel mai bun posibil – şi, mai nou, depozitele bancare, şi-au pierdut caracterul de active cu risc zero, aurul a devenit o alternativă tot mai căutată printre investitori.   Cotaţiile creşteau continuu, uneori galopant, alteori în ritm mai lent. De la săptămână la săptămână, cotaţiile aurului atingeau noi maxime istorice.    Investitorii nu doar că se foloseau speculativ de aur pe burse, ci plasau fizic bani în companii de minerit şi cumpărau aur fizic. Câştigurile erau garantate.   „Ei nu cumpără numai participaţii la fonduri de investiţii tranzacţionate pe burse sau contracte futures, ci cumpără aur fizic", a declarat Josef Stadler, şeful unităţii destinate clienţilor foarte bogaţi ai UBS (Ultra High Net Worth).    „Am avut exemple clare în acest sens, un client a cumpărat mai mult de o tonă de aur şi a apoi a transportat-o în alt loc", a adăugat acesta la Summitul Reuters pentru Banking Privat.   
 George Soros şi-a dublat investiţiile în aur, însă avertiza de atunci că metalul preţios s-ar putea dovedi a fi „bula supremă”, iar cotaţiile să cadă brusc.    Evoluţia spectaculoasă a continuat, iar la sfârşitul anului 2011 se vorbea despre depăşirea pragului psihologic de 2.000 de dolari pentru o uncie de aur. În 2012, preţul a continuat să oscileze în jurul nivelului de 1.700-1.800 de dolari, similar celui mediu din 2011.    Apoi, 2013 a adus prima surpriză pentru piaţa aurului din ultimii cinci ani. În aprilie, pentru prima dată, temerile privind escaladarea problemelor economice din zona euro şi datele economice dezamăgitoare din China au cauzat aurului cea mai dură lovitură din ultimii 30 de ani. Preţul aurului a scăzut cu 200 de dolari în două zile.    Temerile investitorilor au declanşat cea mai mare fugă a investitorilor în aur din 1983 încoace şi cea mai abruptă ieftinire a metalului preţios din ultimele trei decenii.    Băncile centrale sunt printre cei mai mari deţinători de aur la nivel mondial şi au devenit acum şi unii dintre cei mai mari perdanţi din cauza prăbuşirii cotaţiilor metalului preţios. Valoarea rezervelor de aur deţinute de băncile centrale a scăzut cu echivalentul a 560 de miliarde de dolari în două săptămâni, timp în care aurul s-a ieftinit cu 13%.   

Citeste mai mult: adev.ro/mojf8t

sâmbătă, 1 iunie 2013

Aflati un mod inedit de a face Donatii a domnului Warren Buffett !!

Cel mai mare investitor din toate timpurile, legendarul Warren Buffett, va fi duminică obiectul unei licitații al cărei câștigător va avea privilegiul de a lua cina cu miliardarul american.
Celebra licitație “Power Lunch”, care în anii trecuți s-a încheiat cu sume de peste 2 milioane dolari pe medie, este organizată în scopuri caritabile, banii urmând să meargă la fundația Glide din San Franciso, pentru a sprijini oamenii săraci și fără adăpost.
Câștigătorul de anul trecut a plătit aproape 3,5 milioane dolari (3.456.789 $) pentru privilegiul de a cina cu Warren Buffett la restaurantul New York’s Smith & Wollensky.
În general, câștigătorii licitațiilor din anii trecuți nu au fost dați publicității, dar la trei luni după licitația din 2011 cei de la Fortune au dezvăluit numele celui care a cinat cu Buffett în 2010 și 2011.
Este vorba de managerul de fond Ted Welscher (pe atunci la Peninsula Capital Advisors), care a plătit 2,626,311 dolari în 2010 pentru a câștiga “Power Dinner”, pentru ca în 2011 tot el să liciteze ușor în creștere pentru privilegiul de a cina cu Buffett, mai exact 2,626,411 dolari. În total, Welscher a plătit 5,25 milioane dolari pentru a lua masa cu Buffett și pentru a împărtăși din experiența legendarului investitor.
Cât de profitabilă a fost investiția lui Welscher, dacă ne gândim că el era un manager de fond?
Instinctul de investitor al lui Welscher s-a dovedit a fi de excepție, întrucât după a doua cină el a fost angajat de Buffett ca manager de fond la gigantul controlat de miliardar, Berkshire Hathaway.
Astfel, Welscher s-a alăturat lui Todd Combs la Berkshire Hathaway, unde fiecare au ajuns să aibă pe mână portofolii de 5 miliarde dolari.
Datorită investițiilor profitabile făcute de Welscher în 2012, el va primi un bonus de peste 50 milioane dolari, ceea ce arată randamentul impresionant al investiției lui Welscher în cinele cu Buffett.
Grație investițiilor lui Welscher și Combs, dar mai ales flerului lui Buffett, miliardarul american a reușit în acest an să devină al treilea cel mai bogat om din lume, urcând o treaptă în clasamentul Bloomberg.
În numai cinci luni din 2013, Buffett a câștigat practic încă o avere, respectiv 13,2 miliarde dolari, cel mai mult dintre toți miliardarii lumii, averea s-a ajungând astfel la 61,1 miliarde dolari.